Dracula's Castle

[Dana42]

Lumina vie a lumanarii mi-aduce-n suflet ploi fierbinti.
Cenusa timpului trecut imi arde dorul de parinti.
Mi-e dor sa nu-mi mai fie dor de ei si sa ii am aici, cu mine.
Mi-e dor sa-i vad, sa-i simt alaturi, sa facem planuri pentru maine.
Ce-a mai ramas acum ? O lumanare, un trup de ceara ce-l aprind smerit.
Ma rog lumina sa le fie calauza si sa-i indrume catre cer sfintit.

Un gand fugar incearca trist sa-mi recladeasca vise naruite.
Apasatoare, negura le inconjoara, nimic nu va mai fi ca inainte.
Dragii mei dusi trimit calde rafale, exilul meu sa–l risipeasca.
Exilul meu – lac inghetat de vreme, nevrand caldura sa primeasca.
In slava celor stinsi am sa invat sa retraiesc, chiar daca doare .
Am sa invat pe cei ce vor urma cum sa se roage si s-aprind-o luminare.

D.