Cum i-au exploatat romanii pe romi secole de-a randul. Erau batuti, ucisi si vanduti, femeile erau abuzate sexual
Cosmin Patrascu Zamfirache,
Romii au avut secole de-a randul statut de robi in Principatele Romane. Daca unii erau lasati sa-si castige existenta cu o relativa libertate, altii erau exploatati crunt, inclusiv sexual, de boierii romani.
Romii sau tiganii, asa cum erau cunoscuti in evul mediu romanesc, au intrat pe diferite filiere pe teritoriul Principatelor Romane. Originea acestoa este si astazi subiect de discutie, la fel ca si momentul exact in care au ajuns pe teritoriul actual al Romaniei. Cert este ca, asa cum arata inclusiv marturii ale calatorilor straini, romii au devenit robi pe domeniile domnesti, boieresti sau ale manastirilor. Acestia erau tratati in functie de firea stapanului. Fie se bucurau de oarecare libertate in exercitarea ocupatiior, fie de cele mai multe ori erau exploatati si considerati un fel de obiecte puse la dispozitia stapanului feudal. De altfel, statutul romilor in Principatele Romane era o forma de sclavie medievala, avand in vedere ca acestia oficial nu aveau niciun fel de drepturi, iar stapanul putea dispune inclusiv de viata lor.

Romii adusi de cumani si de Stefan cel Mare

Originea ca si prezenta romilor pe teritoriul Principatelor Romane este inca un subiect de discutie deschis. Au fost elaborate insa diverse teorii, apelandu-se bineinteles la fondul documentar. De exemplu specialistul Alexandru Gonta sustinea ca romii ar fi ajuns prima data in Tara Romaneasca. Mai precis, s-au asezat in Campia Romana inainte de intemeierea voievodatului, odata cu invazia unor calareti de stepa precum pecenegii
sau cumanii. Alexandru Gonta este de parere ca primii romi au venit pe teritoriul Romaniei in secolul al XI-lea sau al XII-lea asezandu-se printre localnici. Au fost adusi de acesti razboinici de stepa drept robi, ramanand cu acelasi statut si in perioada urmatoare. Bogdan Petriceicu Hasdeu, de celalalta parte, sustine ca romii ar fi ajuns pe teritoriul Romaniei pe filiera bizantina si mai apoi otomana.

Aceste pareri sunt greu de argumentat si dovedit insa. Cert este ca in secolul al XIV-lea romii se aflau deja pe teritoriul Tarii Romanesti. O arata o serie de documente. De exemplu, in 1385, voievodul muntean, Dan I, daruieste Manastirii Tismana, pe langa pamanturi si 40 de salase cu robi romi. In 1388, romii sunt amintiti din nou, de aceasta data in timpul domniei lui Mircea cel Batran care la randul sau, face o donatie Manastirii Cozia in care erau inclusi si robii romi. In Moldova, romii sunt amintiti documentar ceva mai tarziu. In 1428, Alexandru cel Bun, dadea Manastirii Bistrita mai multe salase de robi romi si tatari.

Cei mai multi romi, se pare, ajung in Moldova adusi de Stefan cel Mare. Numai in 1471, Stefan cel Mare aduce peste 17.000 de romi din Campia Baraganului, drept robi, dupa ce-l invinge pe Radu cel Frumos. Ii ofera manastirilor. Cu alte cuvinte salasele de robi romi s-au inmultit in tarile romane, ajungand si in Transilvania. Asa s-a ajuns la situatia in care Principatele Romane avea cei mai numerosi romi din Europa. Cel putin asta afirma A. Langeron in 1790.

Robi ai domnului, boierului si manastirilor

Statutul romilor medievali a ramas acelasi pana la jumatatea secolului XIX in Tarile Romane. Mai precis acela de robi, adica un fel de sclavi. Traiau in salasuri care apartinau fie direct domeniilor domnitorului, fie boierilor sau manastirilor. F. von Bauer spunea despre romi in 1778 ca “toti romanii sunt liberi, fiind robi numai tiganii”. Pe aceste domenii indeplineau diferite sarcini de la lingurari, aurari, oameni care lucrau pamanturile domeniilor si pana la meserii pe care crestinii nu doreau sa le practice, si anume calai. De exemplu generalul C. von Tige trecand prin tarile romane ii gaseste in postura de muzicanti si ursari “O multime de romi care, cu tambalul si cu fluierele lor, faceau sa joace cu deosebita gratie 12 ursi”.

Un alt calator strain arata diferentierea activitatilor pe care romii robi le practicau pe domenii. Se numea J. Lebprecht si spunea despre ei ca se impart “in doua categorii si anume: aceia cu domiciliul stabil, care se ocupa in parte cu agricultura, parte cu mestesuguri si mai ales cu fieraria, iar o parte isi scot traiul din lautarie, progreseaza bine si duc o viata linistita, apoi sunt romii de satra, care nu sunt stabili si cutreiera toata tara”. W. von Bauer spune despre ei ca sunt vatrasii care traiesc in sate, muncesc pamanturile domnilor, boierilor si manastirilor, rudarii care prelucreaza lemnul pentru aceeasi stapani si laiesii care lucrau arama si erau de altfel si fierari.

“Dupa plac ii ucid si ii vand ca pe niste vite”

Calatorii straini mentioneaza de altfel modul in care acesti robi erau tratati. Majoritatea spun ca erau exploatati crunt. Nici macar nu erau considerati oameni. Ci un fel de animale care erau ucise si vandute dupa bunul plac al stapanului. Contele d’Antraigues a vizitat Tarile Romane in secolul al XVIII lea si in plin secol al luminilor considera inadmisibil modul in care erau tratati robii. “Boierii sunt stapanii lor cei mai absoluti. Dupa plac, ii vand si-i ucid ca pe niste vite. Copiii lor se nasc robi fara deosebire de sex”. Un alt francez venit in Moldova in timpul Revolutiei Franceze la final de secol XVIII deplangea si el soarta romilor robi si era contrariat ca oamenii puteau fi tratati asa in Europa. “Ce se poate spune despre aceste numeroase turme de fiinte inca si mai nenorocite, care sunt numite tigani si care, pierdute pentru umanitate, sunt puse pe aceaeasi treapta cu vitele de povara si adeseori tratate mai rau decat ele de catre stapani barbari a caror odioasa si asa-zis proprietate sunt?”.

Romii traiau in conditii mizere, descrise de aceeasi calatori straini, murdari si de multe ori infometati, fara niciun fel de educatie. Mai mult decat atat, erau respinsi de toate categoriile sociale, fiind un fel de paria. Chiar
si cei mai saraci tarani romani ii dispretuiau. “Cu toate ca tiganii alcatuiesc o parte insemnata a comunitatii, ei sunt priviti cu cel mai mare dispret de catre ceilalti locuitori care, intr-adevar, se poarta cu ei putin mai bine decat cu animalele si epitetul insultator de hot sau oricare altul echivalent ar putea fi tolerat mai usor decat acela de tigan”, preciza W. Wilkinson, un ofiter britanic care a ajuns in tarile romane la inceputul secolulu XIX.

De altfel in Moldova si Tara Romaneasca tratamentul inuman aplicat romilor robi a continuat pana la jumatatea secolului XIX, intrigand inclusiv pe marii oameni politici si intelectualii romani emancipati. “Fiinte umane cu lanturi la maini si la picioare, cu cercuri de fier in jurul fruntii sau cu zgarda metalica la gat. Biciuri sangeroase si alte pedepse precum infometarea, atarnarea deasupra focului fumegand, regimul de carcera si aruncarea, despuiat fiind, in zapada sau apa inghetata, acesta este tratamentul aplicat nenorocitului de tigan”, scria Mihail Kogalniceanu amintindu-si de tratamentul aplicat robilor pe mosii in copilaria sa in jurul Iasiului. De altfel impresionat de tratamentul barbar aplicat acestor robi, Kogalniceanu va contribui decisiv pentru eliberarea lor. Culmea de acelasi tratament aveau parte si robii donati de voievozi manastirilor, locuri unde se presupune ca era incurajata iubirea de aproape si umanitatea.

Femei exploatate sexuale

Tigancile aflate in robie erau la randul lor abuzate de stapani. Pe langa bataie si alte pedepse, fetele tinere erau de multe ori violate sau folosite pentru placeri sexuale de boieri. “Cu desavirsire odios era chipul in care se uza de fetele si de femeile acelor nenorociti. Plecand de la principiul ca trupul robului este lucru al stapanului, tigancele, fete mari si femei maritate in toate regula, in fata altariului, erau privite de stapini ca adevarata carne pentru placere. Se uza de ele in aceasta insusire cu stirea parintilor si a sotilor. (…) Si patru veacuri de asemene supunere abjecta degradase intr-atita pe acei nenorociti, ucisese in astfeli de grad orice simtimint de demnitate omeneasca intr-insii, incat ei priveau aceasta ingrozitoare batjocura ca lucru firesc, impotriva careia nu cunosc exemplu de opunere, de revolta, de incercare de razbunare”, scria Radu Rosetti in cartea sa ,,Amintiri. Ce-am auzit de la altii”, capitolul VII, ,,Din vremea regulamentara”.

Inclusiv calugarii cu ranguri importante de la manastiri abuzau sexual de roabe. “Si sa nu se creada ca numai stapinii mireni uzau de drepturi regaliene asupra tigancelor apartinindu-li: aceste roabe alcatuiau adevarate haremuri pentru igumenii manastirilor pe cari generozitatea piosilor donatori le inzestrase cu numaroase suflete de tigani. Mai cu sama egumenii greci ai manastirilor inchinate aveau reputatia ca stiu, prin schimburi, sa-si alcatuiasca seraiuri de frumuseti tiganesti”, scria acelasi Radu Rosetti.

Va recomandam sa cititi si urmatoarele stiri:

VIDEO ,,Acesti tigani sunt zero in fata mea. Daca ei continua razboiul cu mine pierd”. Clanurile de romi care se urasc de moarte, la un pas de macel

Acasa la cersetoarea ranita in atentatul din Suedia. Papusa Ciuraru isi construieste o locuinta cu banii stransi din mila strainilor